La prima vedere, răspunsul pare simplu: dacă există desenele originale, avionul poate fi construit. Și este adevărat. Cele 147 de desene originale reprezintă fundamentul proiectului IAR 80 Fly Again și permit reconstruirea fidelă a structurii și a formei aeronavei.
Însă readucerea unui avion în zbor înseamnă mult mai mult decât reproducerea pieselor originale.
În orice proiect aeronautic, desenele tehnice reprezintă doar o parte a documentației de proiectare. Ele descriu geometria și modul de fabricație al componentelor, dar nu conțin toate informațiile necesare pentru a demonstra că aeronava poate zbura în siguranță.
Elementul esențial care lipsește este regulamentul de proiectare utilizat la dezvoltarea IAR-80.
În prezent, nu cunoaștem cu certitudine ce regulament au folosit proiectanții originali. Este posibil ca proiectarea să se fi bazat pe un regulament de origine franceză sau germană, însă acest lucru nu poate fi demonstrat pe baza documentației disponibile.
Acesta este motivul pentru care proiectul IAR 80 Fly Again nu se limitează la reconstruirea avionului.
Cele 147 de desene originale sunt utilizate ca bază pentru reconstruirea fidelă a aeronavei, iar întregul proces de proiectare, calculele de rezistență, verificările și demonstrarea conformității sunt realizate conform reglementărilor aeronautice actuale.
Astfel, sunt păstrate forma, configurația și caracteristicile constructive ale avionului original, în timp ce fundamentarea inginerească este realizată folosind metodele și cerințele aplicabile astăzi.
Acesta este unul dintre cele mai mari obiective tehnice ale proiectului IAR 80 Fly Again: îmbinarea patrimoniului tehnic românesc cu standardele moderne de inginerie aeronautică.
Cele 147 de desene originale reprezintă punctul de plecare. Ingineria modernă este cea care face posibilă demonstrarea conformității pentru zbor.
| Țara | Regulamente / norme utilizate în perioada 1930–1940 | Observații |
|---|---|---|
| Franța | AIR 200, AIR 201, AIR 202, AIR 203, AIR 204, AIR 205 (Ministerul Aerului) | Seria franceză folosită în anii ’30 pentru proiectarea și verificarea aeronavelor militare. AIR 203–205 tratau în special rezistența și calculul structurilor. |
| Germania | Bauvorschriften für Flugzeuge (RLM – Reichsluftfahrtministerium) | Regulamente introduse începând cu 1935, cu volume dedicate rezistenței structurale, încărcărilor și verificărilor. (Biblioteca Digitală Germană) |
| Marea Britanie | Air Ministry Specifications și cerințele Directorate of Technical Development (DTD) | Fiecare tip de aeronavă era dezvoltat conform unei specificații oficiale (ex. F.36/34, B.12/36), completată de standarde DTD pentru materiale și procese. |
| SUA | Army Air Corps Specifications și NACA Technical Reports | Specificațiile USAAC stabileau cerințele pentru proiectare, iar rapoartele NACA furnizau metode de calcul și date experimentale. |
| URSS | Normele NKAP (Narodnyi Komissariat Aviatsionnoy Promyshlennosti) și cerințele TsAGI | TsAGI elabora metodele de calcul, iar NKAP emitea regulamentele pentru proiectarea și verificarea aeronavelor. |
Regulament britanic AP 970 – 1935
Air-Ministry-Publication-No.-970-Design-Requirements-for-Aeroplanes-for-the-Royal-Air-Force-AP-970
