4 victorii aeriene + 1 cu un coechipier
S-a născut la 12.08.1915, în comuna Cosâmbești, județul Ialomița.
Dupa ce a absolvit 6 clase la Școala Normală din Alexandria, județul Teleorman, din motive de ordin material, în octombrie 1935, s-a angajat la Atelierele C.F.R. Grivița din București.
În anul 1935, Belcin a urmat cursurile teoretice ale Școlii de pilotaj ARPA pentru ca, în 1936, la Școala de pilotaj C.F.R. din București, să fie brevetat pilot pe avionul Klemm-25, iar în 1937, la aceeasi școală, dar pe aerodromul de la Otopeni, să fie brevetat și pe avionul Fleet F-10 G.
În anul 1938, Belcin a intrat ca elev la Școala militară de pilotaj de la Tecuci pe care, la 01.12.1939, a absolvit-o cu gradul de adjutant stagiar aviator.
În cadrul școlii, în toamna anului 1939, în poligonul Școlii de Tir si Bombardament de la Mamaia, Belcin a executat trageri cu avionul Potez XXV.
În 1940, adj.stg.av. Belcin Mihail a continuat zborul pe avionul Nardi F.N. 305 și a făcut trecerea pe avionul P.W.S. 26 pentru ca, în același an, în cadrul școlii militare de pilotaj, mutată între timp la Ziliștea, să facă trecerea pe avionul P.Z.L. 11 B, pe care a fost brevetat pilot de vânătoare.
Dupa obținerea acestui brevet, în vara anului 1940, Belcin a fost repartizat la Escadrila 62 din Grupul 6 al Flotilei 2 Vânătoare de la Turda.
Tot în anul 1940, în cadrul menționatei escadrile, Belcin a executat mai multe misiuni de protecție a trupelor și a populației pe timpul retragerii acestora din zona de nord-vest a Transilvaniei, cedată în urma Dictatului de la Viena din 30.08.1940.
În toamna anului 1940, Grupul 6 Vănătoare a fost mutat pe aerodromul de la Strejnic pentru ca, în decembrie 1940, să fie redislocat pe aerodromul de la Târgșor.
Odată cu intrarea României în război, la 22.06.1941, Grupul 6 Vânătoare, dotat cu avioane P.Z.L. 24 a fost mutat pe aerodromul de la Otopeni, cu misiunea de apărare a Capitalei.
După ce Grupul 6 Vănătoare a executat și protecția vaselor ce navigau pe Dunăre, începând din iulie 1941, succesiv, a fost mutat pe aerodromurile de la Chișinău si Tiraspol de unde, lansând de la bordul avioanelor mănunchiuri de grenade, a executat misiuni de asalt în sprijinul trupelor din prima linie a frontului.
La Odessa, la 22.09.1941, adjutantul aviator Belcin a doborat un avion I-16. Atacat de către acesta, Belcin a facut o răsturnare pănă la rasul solului. Considerandu-l o pradă sigură, vânătorul rus l-a urmat dar, avionul I-16 fiind mai puțin maneabil, redresând la o aceeași înălțime cu Belcin, datorită inerției mai mari, aparatul a percutat solul.
Belcin, dându-și seama de maneabilitatea mai redusă a avioanelor I-16, îndeosebi privind inerția acestora în momentul redresării, într-o prima altă ocazie, a repetat figura, înscriindu-și o a doua victorie.
În ianuarie 1942, împreună cu alți piloti, adj.av. Belcin a fost trimis la Brașov pentru a face trecerea pe avionul I.A.R. 80.
Dupa trecerea întregului Grup pe avionul I.A.R. 80, acesta a revenit pe front, succesiv ocupând aerodromurile de la Odessa, Melitopol, Novocerkask, iar de la 01.10.1942, aerodromul de la Morozovskaia.
La 12.12.1942, într-o misiune de protecție a avioanelor Heinkel-111 și Savoia-79, în zona sud Surovikino, celula de avioane I.A.R. 80 compusă din adj.av. Belcin Mihail si adj. av. Pisoschi Gheorghe, a angajat o luptă aeriana cu 3 avioane IAK, reușind să doboare un avion.
Victorii cu IAR 80
| 9/22/1941 | Adj.Av. Belcin Mihail | 1 | I-16 | |||
| 12/12/1942 | Adj.Av. Belcin Mihail | 1 | Iak | cu Adj.Av. Pissoschi |
La 19.01.1943, Grupul 6 Vânătoare cu Escadrilele 61 și 62, ca urmare a situației nesigure a frontului, a primit ordin a se deplasa de pe aerodromul de la Rostov la Melitopol. Pe timpul acestei deplasări, adj.av. Belcin Mihail, pilotând un avion I.A.R. 80, a fost nevoit să aterizeze forțat la Buticnovka (Zaporoje), împrejurare în care s-a accidentat.
La 21.02.1943, Grupul 6 Vănătoare a revenit pe aerodromul de la Târgșor-Ploiesti, iar în aprilie 1943, adj.av. Belcin Mihail s-a despărțit de acesta, fiind mutat la Grupul 3 din Flotila 3 Bombardament de la Craiova.
Acest grup, nou înființat și dotat cu avioane de bombardament în picaj Stukas, pe aerodromul de la Nicolaev, a și început școlarizarea cu instructori germani pe noul tip de avion.
Odata școlarizarea terminată, de pe aerodromul de la Mariopol, Grupul 3 Stukas a sprijinit trupele de pe frontul de la Mius, prin atacurile în picaj executate în câmpul tactic.
La cererea de a se susține luptele ce aveau loc in Kuban, Grupul 3 Stukas a fost dislocat pe aerodromul de la Bagherowo (Kerci), obiectivele atacate fiind pozițiile de artilerie, aglomerările de tancuri și trupe, depozitele de muniții și de benzină, gări și noduri de cale ferată.
La 01.10.1943, Grupul a participat la luptele de pe frontul de la Melitopol pentru ca, odată cu ofensiva rușilor, să se retragă în Crimeea, pe aerodromul de la Karankut.
În urma evacuării Kubanului, Grupul 3 Stukas a ajutat propriile trupe de a ieși din încercuirea de pe frontul de la Perecop si de la Kerci. Apoi Grupul a fost retras la Sevastopol de unde, în luna mai 1944, cu un hidroavion, personalul a fost evacuat la Constanța, avioanele nemaiputând fi insă recuperate.
La 30.05.1944, redotat cu noi avioane, Grupul 3 Stukas a fost mutat la Tecuci, apoi pe aerodromul de lucru de la Cârlomănești, pentru a fi mai aproape de frontul din Moldova.
Pana la 23 august 1944, Grupul 3 Stukas, dislocat cu escadrilele pe aerodromurile de la Huși si Ivești, a executat mai multe misiuni pe frontul de la lași și în diferite zone din Basarabia.
Făcând parte din Escadrila 85 Stukas, Adj.av. Belcin a executat un număr de 153 de misiuni de luptă cu avionul Ju-87 Stukas fapt pentru care, nemții i-au acordat ordinul „Crucea de Fier” clasele II si I.
Dupa evenimentele de la 23 august 1944, Grupul 3 Stukas s-a retras pe aerodromul de la Ianca, iar apoi la Baza flotilei, la Craiova.
Ultima misiune de război, Adj.av. Belcin Mihail a executat-o la 28.08.1944 când, de pe aerodromul de la Craiova, a acționat asupra unui convoi de nave germane care, în retragerea lor pe Dunăre, au bombardat cu artileria mai multe localități de pe malul romanesc.
Datorită pierderii avioanelor de către Grupul 6 Stukas din personalul Grupului 6 si a Grupului 3, cu folosirea avioanelor Grupului 3, s-a constituit Grupul 6/3 Stukas. Ca urmare, o parte din personalul navigant, între care și adj.av. Belcin Mihail, a fost mutat la Flotila 4 Bombardament în picaj de la Turda de unde, la 15.05.1947, Belcin a fost transferat la Centrul de Instrucție al Aeronauticii care, în acel timp, se găsea tot pe Turda.
În septembrie 1949, adj.av. Belcin Mihail a fost mutat la Regimentul 3 Vânătoare de la Târgșor pentru ca, la 1 martie 1950, să fie oprit de la zbor și încadrat în același regiment ca Șef Serviciu Aprovizionare, iar apoi Șeful Grupului Electricitate si Gaze.
În 1952, în aceeași funcție, Belcin a fost mutat la B.D.A. (Batalionul de Deservire Aerodrom) de pe langă Regimentul 49 Aviație Vânătoare Bombardament de la Craiova, batalion (și regiment) mutat ulterior la Alexeni, iar apoi la Ianca de unde, în luna mai 1971, cu gradul de Plutonier adjutant, a fost trecut la pensie.
După pensionare, timp de 4 luni anual, Belcin Mihail s-a angajat ca Șef Serviciu al Oficiului Național de Turism „Carpați”, de pe aerodromul Mihail Kogălniceanu-Constanța, ocupându-se de transporturile aeriene, navale si terestre ale turiștilor.
Din anul 1982, în aceeasi funcție și în aceleași condiții, Belcin Mihail s-a transferat pe aeroportul Otopeni pentru ca, in 1996, la vârsta de 80 de ani, să treacă definitiv la pensie.
Stabilit în București, după evenimentele din Romania, din decembrie 1989, Belcin Mihail a fost promovat în rândul ofițerilor și avansat în grad, până la inclusiv gradul de Locotenent-Comandor (r) aviator.
Pentru meritele sale, Belcin Mihail a fost distins cu mai multe ordine si medalii romanesti :
Ordinul „Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de aur (1 iulie 1942)
Decretul Regal nr. 1.934 din 1 iulie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.82
A fost acordat pentru că era un „pilot îndrăzneț, punând mai presus de orice, reușita misiunilor. Ca șef de celulă a bombardat în rassmott bateriile inamice aflate în regiunea Neuburg, Mălăești, Fomina-Balka, Polsodnia, Zastovo, Dainik, etc., precum și trupele inamice aflate în regiunea satelor Gniliacovo, Kalegleia, Marienthal. A avut lupte aeriene din care s’a întors cu avionul ciuruit. A doborît un avion inamic. A executat 48 misiuni de războiu.”
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Crucea de aur cu o baretă (16 februarie 1944)
Decretul Regal nr. 359 din 16 februarie 1944 pentru conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 53 din 3 martie 1944, partea I-a, p. 1.745.
„pentru bravura dovedită în luptele dela Stalingrad, unde a executat 37 misiuni de vânătoare”
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler cu o baretă (6 octombrie 1944)
Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler cu 2 barete (6 octombrie 1944)
Decretul Regal nr. 1821 din 6 octombrie 1944 pentru conferiri de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 251 din 29 octombrie 1944, partea I-a, p. 6.944.
A fost înaintat la gradul de adjutant major aviator la 23 august 1945 și la gradul de adjutant șef aviator „în mod excepțional, pentru fapte de arme, pe câmpul de luptă, după 23 August 1944”, pe data de 12 iulie 1947, dar cu vechimea de la 6 martie 1946.
Decretul Regal nr. 629 din 12 iulie 1947 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 174 din 1 august 1947, partea I-a, p. 6.809.
Bibliografie :
Să ne cunoaștem veteranii : Lt. C.dor av. (r) MIHAIL BELCIN – Orizont Aviatic Nr. 4, Feb. 2003 – autor C.dor (r) Constantin Iordache
Vânătorul IAR 80 – autori Dan Antoniu, George Cicoș
Romanian Aces of ww2 – autor Dénes Bernád
Parteneri
