Avioane Fokker D.XI din dotarea ARR
De aproape 100 de ani, există numeroase “povestioare” scrise despre această afacere. Este prezentată ca un caz de corupție la nivel înalt… Se afirmă doar….”s-a furat… “, “știm noi” … fără prea multe dovezi sau explicații.
Spun “povestioare”, fiindcă într-un stat ca Romania, o “banală” șpagă ( cca. 50 000 $ în 1925- echivalent a 775 000 $ astăzi), legată de cumpărarea a 50 de avioane militare Fokker D.XI, printr-un contract în valoare totală de 560 000 $, este aproape ..”nesemnificativă”. În ziua de azi, “te-ai face de râs” cu o asemenea șpagă. Când cumperi 50 de avioane militare, un comision de 10 % pare “rezonabil” și pentru asta e greu de crezut că ești obligat să.. renunți la succesiunea la tron. Politicienii de azi s-ar simți “lezați” de o astfel de atitudine, nici măcar “dovedită în justiție”.
După rezilierea contractului cu Armstrong Withworth Siskin, Romania are de plătit 100 mil lei, din comanda de avioane militare, întrucât partea britanică nu a reușit să le livreze la standardul cerut de români… Noi doream numai avioane cu structură din lemn, deoarece asta e materia primă de care putem beneficia : “In patria nostra multe silvae sunt”, românul e frate cu codrul….șamd. Cum ei trecuseră la avioane metalice, le-am dat flit. Se obțin doar motoarele Jaguar, ce vor fi folosite ulterior pe avioane SET.
Aparent, achizițiile din acea perioadă, ar fi trebuit să fie legate de posibilitatea fabricării avioanelor pe plan local, asta dacă nu apar “urgențe”.
Pe data de 15 mai, are loc o ședință a “Direcției Superioare a Aeronauticii”.
Este prezentat Procesul verbal nr. 11 al Comitetului Consultativ al Aeronauticii , referitor la comenzi urgente de avioane :
- se discută despre avioane definite printr-un nume generic și puterea motorului : Spad 300 CP, 450 CP și Fokker 300 CP, 450 CP.
- fără alte caracteristici, se spune că Fokker de 300 CP și 450 CP sunt livrabile “imediat “- arde țara, suntem în pericol iminent..
Se împart opțiunile : Fokker sau Spad
Se opteză evident pentru Fokker din urmatoarele motive;
- are structură din lemn … francezii au pus la Spad și un pic de metal …care ne încurcă
- așa am refuzat și pe Armstrong – noi vrem avioane din lemn, nu ne interesează dacă nu faceți, sau ați trecut pe dural.. v-am demonstrat că nu va pricepeți la făcut avioane…
- în plus ne încurcăm si cu lemnul “tulipier” al francezilor, un fel de “plop exotic”, probabil…
- e cam greu și cu sudura grinzii la Fokker..
Ca și argumente……… citiți un articol din ziarul.. “Aripa”
De fapt, se pricepe doar lt. col. Beroniade, care a zburat niște avioane Fokker ….
Semnat…
Oameni cunoscători și plini de responsabilitate … E totul clar ???
Înaintea acestei banale scenete dâmbovițene, s-a petrecut un șir de evenimente care au o cu totul altă semnificație pe plan internațional.
Firma Fokker, proprietatea lui Anthony Fokker, fusese un furnizor principal de avioane de luptă pentru Germania și aliații săi în Primul Război Mondial.
După Tratatul de Pace la Versailles, Germania are restricții severe privind efectivele și dotarea propriei armate.
Avionul Fokker D VII, cel mai performant în acea perioadă, este specificat a fi distrus, chiar în tratatul de pace. (singurul avion nominalizat )
Fokker D VII
Anthony Fokker se mută în Olanda și își reorganizeraza producția de avioane. Reușește să treacă din Germania prin contrabandă și mită un număr de 120 avioane , majoritatea D VII, 400 motoare și piese de shimb.
În februarie 1923 Hugo Stinnes, politician german de extremă dreaptă și foarte puternic om de afaceri, îi propune lui Anthony Fokker să cumpere 100 avioane Fokker D.XI și o comanda totală ce poate fi de 200 aparate.
În noiembrie 1923, Anthony Fokker află că URSS este de fapt cumpărătorul final.
Olanda avea statutul de țară neutră și nu recunoscuse URSS, cu care nu avea nici relații diplomatice.
Deja Fokker atrăsese atenția serviciilor de intelligence, cu un an inainte, cand vânduse 50 avioane Fokker D VII și 12 CIII, din stoc, Moscovei.
Hugo Stinnes a făcut plățile inițiale. În vara anului 1923, Fokker lansează comanda, chiar dacă nu semnase înca un contract, astfel : 44 avioane D.XI cu motoare Hisppano Suiza de 300 CP și 6 avioane cu motoare Napier de 450 CP.
S-a hotarat fabricarea în Veere, departe de presa din Amsterdam. Aripile au fost fabricate de Werkspoor, constructor de trenuri, în Utrecht.
Prototip Fokker D.XI
Pe 14 iulie a fost prezentat prototipul la Schipol de ziua aviatiei în prezența a 5500 spectatori.
L-a zburat chiar Anthony Fokker.
Avionul este foarte reușit.
Pilotul de încercare Emil Meinecke a zburat în octombrie la Moscova și s-a incheiat contractul.
S-a format Nedrus – companie de comerț Ned-Rusia, în Amsterdam. Contractul inițial stipula livrarea a 125 Fokker DXI și 75 Fokker C. IV, cu o valoare totală de 1.95 mil usd. Unele avioane trebuiau livrate la Leningrad, altele la Odessa.
Avioane livrate URSS
Fokker C.IV Fokker D. XI
În septembrie 1923, trei foștî ofițeri germani îl intreabă pe Anthony Fokker, dacă poate să livreze încă 50 avioane Fokker D.XI pentru Hugo Stinnes, în afara comenzii pentru URSS. În plus cer echipare cu mitraliere germane !!
După ocuparea bazinului Ruhr de francezi în1923, președintele Germaniei, Friedrich Erbert, a decis să se cumpere 100 avioane de luptă. Se înțelege cu Hugo Stinnes pentru derularea operațiunii în clandestinitate. Era clar că numai Fokker putea să livreze o asemenea cantitate.
Stinnes comandă 50 Fokker D.XI și încă 50 Fokker D.XIII cu motor Napier Lion de 570 CP.
In nov 1923 Fokker se hotărăște să le fabrice.
Fokker D.XIII – era cel mai rapid avion în acel moment
Povestea .. reală ..
Începând cu 1919, Șeful Statului Major, gen. Hans von Seeckt a început punerea în aplicare a unui plan secret de reconstructie a armatei germane, prin colaborare cu URSS. S-a creat Sondergruppe ( Secțiunea specială R), responsabilă de relatia cu URSS, cu acordul lui Lenin. Ulterior, Stalin a fost de acord cu înființarea a 3 baze clandestine de antrenament germane pe teritoriul URSS : una pentru arme chimice, alta pentru tancuri și a treia pentru aviație.
Cea aeriana era localizată langa Lipetzk, la 400 km se de Moscova. La sfărsitul anului 1923, a fost înființat un grup special (Sondergruppe Moskau), also called Moscow Center (Zentrale Moskau), atașat Grupului R german, numit si (Zentral Moscow). Generalul Herman von der Lieth-Thomsen, fostul șef de stat major al Luftwaffe, a fost numit comandant.
A fost un pas pentru renașterea Luftwaffe ….
Amănunte incredibile despre această bază aeriană :
Avioane germane Fokker D.XIII la baza secretă din URSS – Kampffliegerschule Lipezk,
Se avea grijă să se ascundă destinația livrărilor.
Contractul de vânzare cu germanii, s-a făcut în numele firmei Traugott Thiem, sucursala lui Stinnes Consortium din Rio de Janeiro.
La expediere, s-au pus etichete cu destinatia Brazilia. În final germanii au primit doar 50 Fokker D XIII. Au fost livrate pe 25 iunie 1925 și importate via Leningrad, la bordul navei “Hugo Stinnes-IV”. În acelasi timp, primii instructori, majoritatea piloți ce luptaseră în razboi si viitori elevi, s-au deplasat în URSS. Antrenamentele au început pe 25 iulie 1925.
Povestea deodată se complică ……S-a întâmplat ceva… Avioanele D. XI nu au mai fost livrate germanilor.
Fokker a vandut cele 50 avioane, Romaniei cu 560 000 usd. Au ajuns la Bucuresti în vara lui 1925, la nici doua luni după decizia luată de autoritățile române pe 16 mai.
Rata de schimb era de 224 lei/dolari . Suma totala încasată e egală cu cea plătită de Romania – 125 mil lei.
De aici e graba din documentul oficial de mai sus…
În februarie 1926, reprezentantul Fokker la București, Jurgea Negrilești, a fost acuzat că a plătit 10 mil lei ( 50 000 $) șpagă pentru a obține comanda. Anthony Fokker l-a însărcinat pe directorul de vănzări, Frits Rasch, să rezolve problema. A existat un mandat de arestare pe numele lui Anthony, după care s-au retras acuzațiile ….
Câteva persoane au fost trimise la Curtea Martiala și apoi achitate.
Documentele de export pentru cele 48 de avioane destinate Romaniei pe calea ferată aveau ca destinație finală Austria, iar cele 2 avioane expediate cu vasul Euterpe, aveau destinatie Danemarca. (!!!).
Cumpărarea de către Romania a acestor avioane a născut probabil multe semne de întrebare nu numai în țară.
Probabil în culise s-au întâmplat mult mai multe evenimente care au fost bine ascunse și ținute probabil secrete.
Ulterior
Carol renunță la succesiunea la tron “Milano, 28 decembrie 1925”
Anthony Fokker se mută în SUA în anul 1926 si devine cel mai mare producător de avioane civile din lume pâna la sfârđitul anilor ’30.
Anthony Fokker
Fokker D.XI a fost un avion bun și nu au fost probleme în exploatare. Așa zisa afacere Fokker” nu este legată de calitatea avioanelor cumpărate.
Ulterior s-au cumpărat și 100 avioane Spad 61-2C.1, care din păcate s-au dovedit de slabă calitate, înregistrându-se multe accidente.
Bibliografie :
https://en.wikipedia.org/wiki/Fokker_D.VII
https://en.wikipedia.org/wiki/Fokker_D.XI
https://en.wikipedia.org/wiki/Fokker_D.XIII
https://en.wikipedia.org/wiki/Lipetsk_fighter-pilot_school
A Secret Aviation School (airpages.ru)
https://kingdombythesea.nl/site/en/uncategorized/anthony-fokker-man-behind-no-98
https://www.fokker-history.com/
Anthony Fokker: The Flying Dutchman Who Shaped American Aviation – Mark Dierikx
