Bombardamentul în picaj, a fost una din cele mai dificile misiuni de luptă ale aviației, executate pe parcursul celui de Al Doilea Război Mondial, solicitând intens atât aeronava, cât și pilotul.
La jumătatea anilor ’30, s-a dezvoltat mai ales în Germania conceptul de bombardament în picaj, fiind considerat un atac de precizie asupra unor ținte punctuale: poduri, nave de război, cazemate, triaje, etc.
Picajul spre țintă simplifică traiectoria bombei și permite pilotului să păstreze contactul vizual pe tot parcursul traiectoriei, țintirea fiind făcută destul de precis, fără aparate de ochire prea sofisticate.
Această tehnică constă în efectuarea unui picaj accentuat la unghiuri de 45-70 grade (80 grade în cazul Ju 87 Stuka), țintire directă a obiectivului, folosirea sistemelor de frânare aerodinamică pentru limitarea vitezei maxime de picaj, lansarea bombei, urmată de o redresare la joasă înălțime cu suprasarcină mare și degajarea din zonă.
La inceputul anilor 1940 s-a dezvoltat conceptul unui avion vânătoare-bombardament – numit de germani Jagdbomber – care să execute bombardament în picaj de mare precizie, după care să devină vânător. Printre primele avioane de acest tip, au fost variante de Bf 109 și FW 190.
Pe parcursul anului 1941, la cererea Ministerului Marinei și Aviației, a fost definită varianta de IAR 80 pentru vânătoare și bombardament în picaj, denumita BOPI.
Profil bombardament în picaj IAR 81 BOPI
Pentru transformarea avioanelor IAR 80 în variantă de bombardament în picaj (BOPI), a fost nevoie de o serie de modificări complexe. Practic era un domeniu nou pentru proiectare, multe fenomene aerodinamice fiind încă puțin cunoscute pentru regimurile de viteze foarte mari atinse în picaj.
Lista modificări:
- bracarea voleților la 60 grade, pentru a fi folosite ca frâne aerodinamice în picaj
- retragere automată a voleților dupa lansarea bombei fuzelaj
- a fost refăcut calculul de rezistență, ținând cont de masa mărită a avionului dotat cu bombe și de suprasarcină mare la redresarea din picaj, luând în calcul viteza de 660 km/h în picaj
- au fost ranforsați voleții
- ranforsare cadru 5 fuzelaj (dupa cabină)
- au fost proiectate lansatoare pentru bombe de fuzelaj de 225 kg, cu un sistem având o furcă pentru degajarea bombei din câmpul elicei și lansatoare pentru bombe aripă de câte 50 kg; initial s-au făcut teste cu avionul nr. 1 folosind un lansator de Ju 87 adaptat pentru IAR 80. A urmat testarea cu avionul nr. 54, în iunie 1941.
În timpul testelor executate cu avionul nr. 81, în august 1941, s-a desprins ampenajul orizontal în timpul picajului. La o analiză a accidentului se observă intrarea în picaj la o înălțime foarte mare – circa 5000 m, apariția unor trepidații puternice ( probabil bufetting) la înălțimea de 3500 m, redresare bruscă urmată de vrie plată. Din fericire pilotul s-a salvat cu parașuta. Au urmat modificări suplimentare:
- ranforsare ampenaj orizontal
Au fost introduse specificații suplimentare în manualul de pilotaj.
Picajul în sine, necesita manevre complexe ale pilotului, care trebuia sa evite supraturarea motorului, prin mărirea pasului elicei, să mențină unghiul de picaj, să urmărească viteza maximă, temperatura motor și în plus să țintească și să degajeze la timp, cu suprasarcină mare.
Extras Manual pilotaj – Picajul
Viteza maxima admisă în picaj 750 Km/h !!!
Sistemul de largare – poziție normală și de lansare în “leagăn” pentru evitare plan elice
Lansatoarele pentru BOPI au fost omologate i primele avioane fabricate în aceasta variantă , au fost cele din lotul cu seriile 91-105.
Unul din punctele slabe ale avioanelor IAR 81 BOPI, a fost lipsa blindajelor pe partea ventrală și în zona rezervoarelor de benzină.
Variante IAR 81 BOPI
Transformarea avionului IAR 80 în varianta BOPI, a constituit o realizare deosebită a tehnicienilor de la IAR Brașov.
Construcția structurii după toate modificările a arătat corectitudinea calculelor făcute la proiectarea acestui avion. Este de presupus că s-ar fi putut folosi fără mari modificări, un motor mult mai puternic.
Bombele folosite pe avioanele IAR 81 BOPI, au fost produse la “Industria Română Mecanică și Chimică” – Mija, societate înființată în 1938, pentru producerea de bombe de aviație.
Tehnologia folosită a fost cumpărată din SUA, fiind produse bombe de “utilizare generală”,
Bombele americane folosite ca model de producție la IRMC Mija
În timpul războiului s-a constatat riscul foarte mare la care se expune avionul în bombardamentul în picaj și s-a trecut la folosirea rachetelor atât pentru atac la sol, cât si contra bombardierelor.
În luna aprilie 1944 a fost testat pe avionul IAR 81C nr. 429, lansatorul de rachete Wfr. Gr.21 – Werfer-Granate 21, care a indus o scadere a vitezei maxime cu circa 50 km/h și s-a renunțat la echiparea cu acest tip de armament.
Lansatorul Wfr. Gr. 21 montat pe avioane FW 190
Configurație avion bombardament picaj dotat cu frăne aerodinamice
Cinematică lansare bombă fuzelaj J 87 Stuka
Bombardament picaj simulator SBD-3 Dauntless
Bibliografie:
“Vânătorul IAR -80 Istoria unui erou necunoscut ” – autori Dan Antoniu și George Cicoș
THE IAR.80 AND IAR.81 : Airframe, Systems and Equipment – autor Radu Brînzan
https://en.wikipedia.org/wiki/Werfer-Granate_21
Notiță tehnica IAR 80 Ediția a IIa 1942
http://ww2data.blogspot.com/2018/07/american-projectiles-and-explosives_16.html
http://michaelhiske.de/Allierte/USA/USNBD/USA/BombsAndFuzesUS/Section01/Part03/Page017.htm
http://www.airwar.ru/weapon/anur/wfrgr21.html
http://www.luftarchiv.de/
