Importanța strategică a petrolului din România pentru aprovizionarea Germaniei în situația unei blocade navale, a fost demonstrată pe parcursul Primului Război Mondial. În 1916 francezii și britanicii au acționat pentru a bloca accesul german la aceste resurse, folosind metoda extremă de distrugere a sondelor, rafinăriilor și a stocurilor de produse petroliere, cu acordul guvernului român.
Fiecare din foștii beligeranți și-a păstrat după război, interesul economic pentru petrolul și cerealele din România.
Germania, care se pregătea de război, a avut o strategie bine calculată de a obține accesul la aceste resurse, controlul rutelor de transport și organizarea unui sistem defensiv puternic pentru apărarea zonelor de interes. Pentru a o pune în aplicare, au fost folosite acțiuni politice, diplomatice și militare.
Un prim pas a fost semnarea Tratatului de cooperare economică din 23 martie 1939.
Din textul tratatului se observă domeniile de interes: petrol, agricultură, lemn, minereuri de crom, bauxită, mangan și livrarea de armament precumsi dezvoltarea infrastructurii feroviare.
tratat-wohltatUn raport al atașatului militar german la București, din 26 mai 1939, prezintă strategia ce trebuie urmată pentru a controla resursele României.
Câteva aspecte sunt relevante:
– Germania nu poate duce un război de durată fără petrol și cereale din România
– Germania nu poate plăti în aur sau devize ca francezii sau britanicii
– românii nu au încredere în germani și se asteaptă ca aceștia să ocupe regiunea petroliferă
– pentru Germania, o Românie neutră și bine înarmată este un pericol chiar dacă se va livra armament pentru petrol, România nu trebuie sa devină puternică militar
Una din temerile germane a fost repetarea acțiunilor de distrugere a industriei petrolului de către agenți britanici. În fapt, a existat un plan pentru a sabota rafinăriile și transportul pe Dunăre. Înfrângerea rapidă a Franței, lipsa acordului autorităților române pentru aceste acțiuni și măsurile de contraspionaj au zădărnicit repetarea distrugerilor din 1916.
Raportul generalului Gerstenberg – atașatul Luftwaffe la București – despre posibilele acțiuni de sabotaj și depre poziția autorităților române față de Marea Britanie
La data de 22 mai 1940 a fost semnat un tratat prin care Germania avea întâietate la exporturile românești de petrol și produse petroliere.
În urma acestui tratat. România primea în schimbul petrolului armament. Produsele petroliere erau cumpărate la prețurile din iulie august 1939, plus un supliment, plățile fiind făcute prin compensare.
13.pdf1_Germanii au reușit schimbarea condițiilor din acordul semnat pe 22 mai, care este înlocuit cu o nouă convenție ce stabilea un preț plafonat pentru petrol și o rată de schimb fixă marcă/leu.
Guvernul condus de Mareșalul Antonescu a solicitat trimiterea unei misiuni germane în România, cu scopul de instrui militarii români și de a-i pregăti pentru utilizarea armamentului german ce era livrat contra petrol.
propunere-misiuneIdeile lui Hitler despre misiunea militara germană din România, au fost prezentate într-un raport al Statului Major al Trupelor de uscat:
– i s-a pezentat planul de apărare antiaeriană a zonei Ploiești
– românii solicitaseră ca echipamentul militar folosit la antrenament sa fie predat contracost la terminarea acțiunilor de antrenament și formare, cererea fiind refuzată
– misiunea militară germană, pe lângă activitatea de formare a trupelor române, trebuia să poată executa și misiuni operative
Ordinul mareșalului Antonescu privind sosirea în țară a misiunii militare germane
Structura Misiunii militare germane – 1940
misiune-1Toate cheltuielile de cazare, masă, solde, transport pentru militarii germani, precum și combustibilul folosit, erau plătite de statul român.
Sosirea Misiunii militare germane la București
Bibliografie
http://www.fundatiagusa.ro/assets/files/Media%20presa%20PDF/RELATII-MILITARE-ROMANO-GERMANE.1939-1944-DOCUMENTE.pdf
