În perioada de pionierat a aviatiei, pentru lubrifierea motoarelor erau folosite uleiuri vegetale, cel mai utilizat fiind uleiul de ricin. După 1925, a început utilizarea uleiurilor minerale produse din petrol în combinație cu diverși aditivi.
În Romania a funcționat o fabrică pentru uleiuri de aviație, auto și unsori, consistente la Brașov.
„Fabrica de petrol” Braşov, a fost înființată în 1879, avându-l ca proprietar pe omul de afaceri braşovean Iuliu Gmeiner. Rafinăria prelucra ţiţei şi producea produse albe.
În 1887, fabrica a devenit proprietatea Societăţii Anonime „Siebenburger Petroleum Raffinerie Aktiengesellschaft” (Rafinăria de Petrol Transilvăneană), cu capital austro-ungar şi sediul la Budapesta.
Din anul 1890, rafinăria a avut un nou proprietar ungur, Societatea Mineralol Raffinerie. După primul război mondial, în 1921, a trecut în patrimoniul societăţii olandeze N. V. Niederlandische Petroleum Maatschappiy Photogen, din Gravenhage.
Sub noua organizare, a început să fabrice şi uleiuri minerale, parafină, unsori albe, unsori consistente, carton asfaltat.
În 1935, rafinăria a fost cumpărată de societatea anonimă Vacuum Oil Company din SUA. S-a renunţat la fabricarea de produse albe, dezvoltîndu-se doar producţia de uleiuri minerale şi unsori consistente.
În 1941, şi-a schimbat denumirea în Rafinăria Vacuum Oil Company SADR, nume pe care l-a păstrat până la naţionalizare. La 24 aprilie 1939, specialiştii de la Photogen au trimis un butoi cu ulei mineral în New York, cu titlul de mostră.
Era vorba de un ulei pentru avioane către Socony-Vacuum Oil Company, societatea mamă din SUA. Vasul „Dor de mare” a ieşit din portul Constanţa cu cei 100 de litri de ulei mineral şi a ajuns în august în America. Interesant este că acest partener de pe Broadway nr. 26 nu este altcineva decît strămoşul actualului concern multinaţional Exxon Mobil.
În 1942, la această rafinărie s-au prelucrat 6.623 de tone de păcură provenită de la platformele de pe Valea Prahovei şi 104.000 mc de gaz metan. Platforma industrială a rafinăriei era imensă. Cuprindea ateliere, secţii de prelucrare, magazii, hale de producţie. Materia primă era adusă cu trenul, gara fiind în apropiere. Liniile ferate intrau în incinta rafinăriei. Transportul intern al materialelor se făcea cu camionul şi cu caii, întreprinderea avînd proprii cai, grajduri şi magazie de fîn. Mai existau şi o baie muncitorească, o infirmerie, sală de mese, birouri, un laborator şi un mic cartier de locuinţe pentru angajaţi.
Mobiloil a fost inregisrat ca marcă în 1920. Uleiuri produse de Vacuum Oil erau comercializate sub marca Gargoyle – Mobil Oil.
Reclame Mobil oil
Prin Legea Nr. 498 din 3 iulie 1942, este blocată tranzactionarea actiunilor deținute de persoane din statele aflate în stare de război cu Romania, iar beneficiul este depus la BNR într-un cont special.*
Societatea este sub administrație specială, sub conducerea general AI. Vasilescu Stabu, indrumător al armatei și V. Dimitriuc, administrator supraveghetor.
În 1942, schema de personal a Rafinăriei Vacuum Oil Company Braşov arăta astfel: trei directori administrativi, din care unul era venit din Germania, patru subdirectori, un director tehnic, opt directori de fabricaţie, 23 de funcţionari, 108 de lucrători calificaţi, 274 necalificaţi. În total, lucrau la rafinărie 442 de angajaţi români, 60 de origine germană, 31 de origine maghiară şi un rus. Fabrica avea 534 de angajaţi, plus trei provenind din Germania şi Elveţia
Mobil oil – aviație
În timpul bombardamentelor din 1944, rafinăria a fost complet distrusă. La ultimul bombardament nu mai existau decât câteva clădiri (birouri și magazii) și acestea grav avariate. În timpul bombardamentelor, fabricarea uleiurilor pe bază de parafinoasă a fost sistată.
Utilajele și instalațiile pentru fabricarea produselor pe bază parafinoasă au fost evacuate anterior. După 23 august 1944, avându-se în vedere necesarul de produse, uleiuri, s-a hotărât cu aprobarea guvernului, refacerea rafinăriei pe vechiul amplasament. În iarna anului 1944 – 1945 s-a refăcut instalația de unsori consistente și în anul 1945 s-a construit instalația de rafinare discontinuă a uleiurilor, iar în anul 1947 au intrat în funcțiune toate instalațiile.
La 11 iunie 1948, rafinăria a fost naționalizată și a funcționat sub denumirea de “Centrala petroliferă Muntenia” – Rafinăria Brașov, mai târziu Lubrifin, Total Lubricants – Cristian, în prezent.
Aprobare creditare reconstrucție după bombardament**
Un articol din ziarul Buna vestire 1937
Această rafinărie care producea uleiuri si unsori de aviație, era alături de IAR Brașov, la nivel tehnic mondial în acea perioadă.
Bibliografie :
BV-F-00340 Rafinăria Niederlandische Petroleum – Photogen, 1921-1947 (niv.Fond) http://cautare-bv.arhivelenationale.ro/cautare-bv/detail.aspx?ID=46502
Zidurile cad, istoria rămîne Rafinăria Braşov a murit de două ori (monitorulexpres.ro)
https://www.total.com.ro/despre-total-romania
https://en.wikipedia.org/wiki/Vacuum_Oil_Company
Buna-Vestire-anul-I-nr-141-17-august-1937
*https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b3/Monitorul_Oficial_al_Rom%C3%A2niei._Partea_1_1942-07-03,_nr._152.pdf
*https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c4/Monitorul_Oficial_al_Rom%C3%A2niei._Partea_a_2-a_1944-07-18,_nr._165.pdf
**Monitorul Oficial noiembrie 1944
