La câteva zile după atacul japonez de la Pearl Harbor și la o zi după declarația de război cu SUA făcută de Germania, pe 12 decembrie – România declară război SUA.
– 2 iunie 1942 – președintele Franklin D. Roosevelt înaintează Congresului declarația de război a SUA contra României
– 3 iunie – este adoptată de Camera Reprezentanților
– 4 iunie – este adoptată de Senat
– 5 iunie 1942 Președintele Roosvelt semnează documentul final iar starea de război între România și SUA intră în vigoare.
Pe data de 12 iunie 1942 a avut loc primul atac al unor bombardiere americane asupra instalațiilor petroliere din România. Acțiunea a fost efectuată de Detașamentul Halpro, care ulterior va forma în octombrie 1942, baza Grupului de bombardament 376th BG, denumiți și Liberandos.
376th BG – “premiere” legate de zona Ploiești
În ianuarie 1942, USAAF a început planificarea operațiunilor aeriene în teatrele de război din Asia, Europa și Africa. Unul din obiectivele stabilite, a fost inființarea 10th Air Force care sa acționeze în zona China, Burma, India.
Aceasta trebuia să fie formată pentru început din: 24 bombardiere grele B 24, 16 bombardiere medii B 25, 51 avioane de vânătoare P 40 și 35 C -47 pentru transport.
Pentru organizarea formațiilor de bombardiere, au fost desemenați lt. col Jimmy Doolittle responsabil pentru avioanele B 25 și col. Harry Halverson pentru B 24, doi piloți celebri din USAAF.
Harry Halverson, fost pilot în Primul Război Mondial a participat, iar în 1929 a participat la zborul de 140 de ore cu realimentare în aer al avionului Question Mark, alături de alti piloți care vor ocupa funcții importante în USAAF: viitorii generali Ira Eaker și Carl Spaatz.
Halverson a primit misiunea de a organiza o formație de 24 avioane B 24, cu echipaje alese de el și de a le transporta la baza din Chongqing. De acolo urmau să execute bombardamente asupra Japoniei, folosind aerodromuri din apropierea coastei Chinei. Detașamentul numit Halpro, de la Halverson project 63, format din 231 militari și 23 avioane B 24 D, a plecat din Florida pe 22 mai 1942, pe un traiect de peste 6000 km trecând prin Brazilia, Sudan și a ajuns în Egipt, la baza britanică Fayid.
Baza RAF Fayid – Egipt – punctul de plecare al bombardierelor americane pe 11 iunie 1941
Avioanele B 24 erau relativ noi, fiind folosite în varianta LB-30 (Land Bomber) de englezi ca avioane de transport, pentru patrulare maritimă și luptă antisubmarin. Încă nu fuseseră testate în misiuni de bombardament strategic la mare distanță, pentru care fuseseră de fapt proiectate. La acea dată fusese efectuat un singur raid de bombardament al USAAF, folosind avioane LB-30 returnate de englezi, în zona Pacific.
Industria americană a trecut în 1942 de la un ritm de fabricație de 1 avion B 24/zi, la cel de 1 avion B 24/oră.
Lt. col Jimmy Doolittle a efectuat celebrul raid asupra capitalei Tokyo, decolând de pe un portavion cu cele 16 bombardiere B 25, care urmau să aterizeze pe aerodromul Chuchow din China, de unde ar fi trebuit să opereze în continuare în cadrul 10th Air Force. Toate avioanele din raidul desfășurat pe 18 aprilie 1942, au fost pierdute, aterizând forțat în regiunile Zhejiang și Jiangxi. Unul singur a aterizat la Valdivostok. Piloții americani au fost ajutați de țăranii chinezi și majoritatea au reușit să ajungă la Chongqing, capitala Chinei libere. Pentru americani raidul a avut o semnificație deosebită, simbolică, ridicând moralul populației după șocul de la Pearl Harbor.
Din nefericire, japonezii au reacționat cu o deosebită cruzime, organizând cu 180 000 militari o acțiune de căutare a piloților americani și represalii contra celor care i-au sprijinit. Au fost capturați 8 piloți americani, din care 3 au fost executați.
Se estimează că în total, au fost uciși circa 250 000 civili chinezi
În orasul Chuchow, al cărui aerodrom trebuia să fie folosit ca bază de bombardierele lui Halverson, japonezii au efectuat 1131 raiduri, în care au fost uciși 10246 chinezi și au fost distruse 62146 case.
În această situație, americanii au fost obligați să renunțe la planurile de organizare a unor bombardamente asupra Japoniei de pe teritoriul Chinei.
În consecință, pe 27 mai s-a decis ca Detașamentul Halpro să ramână permanent în Egipt pentru a acționa în Africa de Nord și Europa.
Prima misiune încredințată Detașamentului Halpro, a fost asemănătoare celei efectuate de Doolittle, un bombardament la mare distanță cu un efect mai mult de propagandă, având ca țintă zona petroliferă Ploiești, respectiv rafinăria Astra. La fel cum demonstraseră că pot lovi Japonia, americanii urmau să arate că pot ataca ținte strategice din Europa.
Misiunea a avut o derulare diferită fața de ce se planificase, mai ales datorită condițiilor meteo nefavorabile unui bombardament vizual.
Comentarii ale unor membri din echipajele participante la misiune
Lista celor 13 bombardiere B 24 D folosite în misiune
La întoarcere, datorită lipsei de combustibil, 4 avioane au aterizat în Turcia, unde au fost confiscate și folosite de aviația turcă până în 1947. Au mai “primit ” încă 7 venite tot din România după Operațiunea Tidal Wave 1 august 1943. Oiloții au primit un regim lejer de “internare”.
Un avion a aterizat forțat în Habbaniya, Irak fiind nereparabil. Echipajul nu a fost rănit. Restul au aterizat la baze dir Irak și Siria.
Piloții americani internați în Turcia, au făcut școlarizare cu echipaje turcești pentru a putea folosi avioanele. Unul din echipajele americane, a reușit să evadeze cu Brooklyn Rambler și au aterizat în Cipru, avionul fiind avariat la aterizare.
Turcii au reclamat că li s-a “furat” avionul și americanii l-au reparat și returnat.
col. Harry Halverson a fost decorat cu ordinul Silver Star pentru această misiune
Apărarea contra atacului aerian USAAF din 12 iunie 1942
Atacul a fost făcut prin surprindere, fiind greu de anticipat un bombardament american, mai ales datorita faptului că în Europa nu se efectuase nici unul. Era greu de crezut că se va începe așa ceva în Romănia. În plus, bazele aeriene de unde se putea decola, se aflau la mare distanță.
Ora la care s-a executat atacul, 3.40 dimineața, ar fi presupus o reacție de apărare tardivă sau slab organizată.
Nu a fost deloc așa.
Sistemul de informare aeriană româno german
Din Fișa informativă întocmită pentru atacul din 12 iunie, se observă activitățile specifice executate:
alarmare, informare, tragere cu artileria antiaeriană, acțiuni ale aviației de vânătoare
De remarcat faptul că alarma a fost dată de posturile de pândă înaintea sistemului de radiolocație german. Porbabil stațiile Freya, care functionau pe baza de tuburi electronice, destul de lipsite de fiabilitate, nu erau în funcțiune în acel moment, neexistând nici o suspiciune a unui eventual atac. În general aceste stații nu funcționau 24/24 h.
Artileria antiaeriană a început să tragă în zonele unde se semnalau avioanele americane.
Aria mare de răspândire din care au venit alerte, este legată de relatările unora din piloții americani care au zburat în cerc 1.5 ore la mare înălțime, încercând în zadar să găsească ținta.
Există o corelare directă între orele înregistrate de partea română și relatările americanilor.
Reacția vânatorilor care au decolat cu avioanele aflate în alarmă, a fost foarte rapidă. La Târgșor, după numai trei minute de la darea alarmei, a decolat o patrulă de IAR 80. Se întâmpla practic pe întuneric, înainte de răsaritul soarelui. Au traversat zona din jurul Ploieștiului în care trăgea artileria antiaeriană.
Adj. Stag.Av. Vasile Pascu, este primul pilot român care întâlnește în luptă un bombardier B 24, executând cu mult curaj un atac asupra lui cu un avion IAR 80. Conform declarațiilor sale, bombardierul a fost lovit într-unul din motoare și probabil s-a prăbusit în zona Deltei. În arhivele germane este înregistrată o victorie a lt. Edgar Berres, care a doborât un avion B 24 în zona Brăila la ora 5.38. Nici una din revendicări nu a fost de fapt confirmată, americanii neavând nici o pierdere.
Relatările unor membri ai echipajelor bombardierelor B 24 confirmă atacurile avioanelor de vânătoare. De remarcat faptul că au fost atacate bombardierele care au coborât de la înălțimea stabilita de 9 000 m, pentru a identifica ținta.
Unul din atacurile descrise s-a produs probabil în zona Ploiești, chiar în bătaia tunurilor AA.
lt. Edgar Berres – creditat de Luftwaffe cu un B 24 doborât
Sistemul de apărare a reactionat prompt, idendificând avioanele ca fiind bombardiere cvadrimotoare, iar misiunea a fost considerată ca una de recunoaștere, pentru a pregăti viitoare atacuri.
2022-11-27-09_39_49-185-Revista-de-istorie-an-XVI-nr-7-1989-1.pdf-Adobe-Acrobat-Reader-64-bit
În mod ciudat, această operațiune nu a fost semnalată nici în presa română, nici în cea americană, cu excepția unui articol din New York Times care relata informații despre piloții americani care au aterizat în Turcia, după atacul efectuat de USAAF în zona Mării Negre, de la o bază neprecizată. Turcii bănuiau ca ținta a fost Ploiești.
Românii și germanii au păstrat tăcerea, nedorind să se producă panică, dar, au fost trase concluzii utile pentru întărirea sistemului defensiv.
Raidul USAAF nu a produs pagube instalațiilor petroliere din România.
Cei care au planificat acțiunea știau că nu se poate distruge o astfel de țintă cu câteva avioane zburând individual și bombardând de la 9.000 m. Era o acțiune în distonanță cu doctrina americana a bombardamentului strategic, care prevedea atacuri în formație efectuate ziua, în condiții bune de vizibilitate. Echipajelor li s-a interzis să coboare sub această altitudine, fiind obligați să folosească metoda total imprecisă de estimare a poziției, ETA (estimated time arrival).
Echipajele din Detașamentul Halverson aveau un minim de pregătire privind tehnica de bombardament, majoritatea având un training scurt și o singură tragere cu bombe reale.
Probabil că inițial, s-a dorit ca misiunea de pe 12 iunie să fie folosită ca și propagandă, la fel ca raidul lui Doolittle asupra Japoniei. După acel raid au urmat chiar la începutul lunii iunie, acțiunile de represalii ale japonezilor asupra populației chineze, soldate cu 250 000 morți până în luna august. Informațiile despre aceste masacre au parvenit destul de târziu, de la preoți misionari în regiune. În aceste condiții, chiar dacă era în Europa, folosirea ca propaganda a raidului efectuat de un detașament ce trebuia sa ajungă inițial în China, i-ar fi deranjat pe chinezi, care se opuseseră efectuării de bombardamente asupra Japoniei, tocmai din cauza represaliilor.
Cei care au insistat asupra efectuării raidului au fost englezii, care aveau tot interesul ca bombardierele americane sa râmână în zona Orientului Mijlociu, pentru a lupta în Africa de Nord și Mediterană, fapt care s-a produs ulterior. Britanicii cunoșteau mai bine importanța strategică a petrolului românesc pentru germani, mai ales dupa experiența din Primul Război Mondial. Pentru americani era mai important războiul cu japonezii, cei care îi atacaseră direct.
A fost primul raid efectuat de avioane B 24 la limita maximă a distanței de zbor, fiind verificată astfel capabilitatea acestor avioane de a efectua misiuni de acest gen.
De remarcat că raidul Doolittle a fost bine pregătit mediatic, avioanele având camere de înregistrare la bord, iar decolarea de pe portavion a fost filmată. Efectul psihologic asupra populatiei americane a fost atins, iar acel raid, fără valoare militară a devenit faimos. Bombardamentul efectuat de americani pe 17 august 1942 la Rouen, condus de gen. Ira Eaker comandantul 8th Air Force din UK, cu 12 avioane B 17, a fost puternic mediatizat, pentru a sublinia precizia bombardamentelor strategice de zi, ce vor fi folosite de USAAF pe parcursul războiului și este în general cunoscut ca fiind primul bombardament american în Europa, tocmai datorită mediatizării bine regizate.
Poate cea mai clară opinie privind aceasta acțiune este cea a unui participant – Walter Shea, navigator al unuia din bombardiere
” Accentul la briefing a fost că trebuie sa lovim rafinăria Astra Română, esența trebii.
Ni s-a spus că putem scurta războiul cu ? ani, dacă scoatem din funcțiune complet acea blestemăție.
(Desigur – imposibil). Probabil – și aproape sigur- raidul are atât importanță politică, cât și strategică si tactică”.
A urmat o perioadă de liniștită în zona petrolieră din România, în care părțile beligerante s-au pregătit pentru o luptă decisivă.
Au urmat Tidal Wave pe 1 august 1943 și bombardamentele din 1944.
Bibliografie
https://www.ibiblio.org/hyperwar/USA/USA-CBI-Mission/USA-CBI-Mission-2.htm
Revista de istorie an XVI nr. 7 1989 – Un episod mai puțin cunoscut al celui de Al Doilea Razboi Mondial – Alesabdru Duțu, Florin Constantiniu
https://www.armyaircorps-376bg.com/
https://www.armyaircorps-376bg.com/1942_12_jun.html
A History of the Mediterranean Air War, 1940–1945. Volume 2 Christopher Shores, Giovanni Massimello, Russell
https://www.warhistoryonline.com/instant-articles/american-doolittle-raid.html
https://www.smithsonianmag.com/history/untold-story-vengeful-japanese-attack-doolittle-raid-180955001/
Vânatorul IAR 80 – Dan Antoniu, George Cicoș
