Pentru un avion de vânătoare, un sistem de ochire performant este esențial pentru îndeplinirea misiunilor de luptă.
Pentru primele avioane IAR 80 produse (1-20), a fost folosit un colimator tip grilă, care avea numeroase dezavantaje și limitări. Inelul era folosit pentru a estima distanța fața de țintă, iar cătarea pentru a forma linia de țintire.
Atât poziția inelului cât și cea a cătării erau reglabile.
Pentru a putea ținti, pilotul trebuie să mențină linia de țintire privind cu un singur ochi , lucru foarte dificil în condiții de manevre în zbor.
Sistem de ochire tip grilă
Începând cu avionul numărul 21, a fost folosit un sistem de ochire electro-optic performant pentru acea perioadă, model Goerz GM2. Înițial a fost importat de la firma austriacă, ulterior fiind fabricat sub licență în România de către firmele Prerom și IOR cu denumirea Telereflex.
Aparatul de ochire
Aparatul permite pilotului să privească printr-o placă de sticlă parțial reflectoare și să vadă imaginea iluminată a unui reticul, suprapusă peste campul vizual.
Se realizează formarea imaginii reticulului pe o placă transparentă, prin care pilotul poate privi in exterior. Nu mai este necesara alinierea privirii cu reticulul, pilotul folosește ambii ochi pentru țintire și își poate mișca liber capul.
Imaginea reticulului iluminat de o sursă de lumină interioară, este formată prin lentila convergentă pe o placă de sticlă înclinată la 45 grade și proiectată ca o imagine virtuală, la infinit față de ochiul pilotului .
Aparate de ochire montate pe IAR 80/81
Desen instalare aparat ochire
Aparatul folosește principiul stadimetriei. Denumirea provine de la stadie, o unitate de măsură în Grecia antică de mărimea circumferinței unui stadion.
În esență se aplică principiile asemănării triunghiurilor.
Astfel, pe baza unor valori cunoscute : anvergura avionului țintă, distanța de tragere prestabilită, diametrul reticulului (sau unghiul de vizare exprimat în miliradieni -mil), se determină distanța la care se află ținta.
Pe baza experienței pilotului, se estimează poziția si direcția de zbor a țintei, folosind acelasi sistem de ochire.
Aparatul de ochire fabricat de Goerz, a fost dezvoltat de firma Barr&Stroud din UK, care a obținut patente pentru protecție în SUA, Franța și Marea Britanie.
Aparatul a fost cunoscut sub numele Reflector gunsight (GM2).
Patent Barr & Stroud Mk II înregistrat în SUA 1938
Firma Barr&Stroud nu a avut inițial capacitatea de a onora comenzile făcute de Ministerul Aerului britanic. Chiar și cu 24 de ore de lucru, fabrica era deja la capacitate maximă și toate celelalte fabrici de optică britanice erau angajate în alte contracte de apărare. Ministerul Aerului a cerut companiei să găsească un licențiat adecvat în străinatate.
Cu aprobarea Ministerului Aerian a fost un semnat un acord cu C.P. Goerz din Viena Austria.
La începutul anului 1939, când erau doar 55 aparate de ochire livrate, s-a semnat pactul Anschluss de alipire a Austriei la Germania.
Cu toate acestea, temerile Ministerului Aerian de a anula comanda au fost nefondate, iar Goerz a fost încântat să onoreze contractul.
Un total de 700 de aparate cunoscute sub numele de GM2 MK II au fost livrate înainte de izbucnirea războiului.
Acestea au fost folosite pentru avioanele Spitfire și Hurricane aflate în producție.
Aparate Barr&Stroud MK 2(GM2)
Aparatele de ochire au fost folosite pentru echipare Hurricane și Spitfire fabricate pană în 1941, când a apărut modelul Mk III. A fost în dotarea avioanelor britanice în Batălia Angliei.
HURRICANE SPITFIRE
Aparatul a mai fost folosit pe primele avioane americane P 40,P 47 și P 51.
Replică aparat ochire GM2 scara 1:1 realizată prin imprimare 3D
Aparatul de ochire denumit Telereflex montat pe avioanele IAR 80 era la nivelul avioanelor de vânatoare performante la începutul războiului.
Bibliografie :
THE IAR.80 AND IAR.81 : Airframe, Systems and Equipment – autor Radu Brînzan
Vânătorul IAR 80 – Dan Antoniu, George Cicoș
