Tunele aerodinamice – avioane ww2 vs IAR 80

 În anii ’30 a avut loc o dezvoltare extraordinară a cercetării în domeniul aerodinamicii, fiind folosite tunele aerodinamice din ce în ce mai mari.

Practic s-a ajuns la studiul unor tipuri de avioane de vânatoare folosind tunele aerodinamice cu modele la scara 1:1.

În 1931, NACA a construit un tunel cu secțiune de 9.1 m x 18.3 m, capabil sa testeze avioane cu anvergură de 12.2 m. fiind folosite  o pereche de ventilatoare acționate de motoare electrice de 4.000 CP.

Până la al doilea război mondial, cel mai mare tunel aerodinamic din lume, construit în 1932-1934, a fost situat într-o suburbie a Parisului, Chalais-Meudon, Franța. A fost proiectat pentru a testa un avion de dimensiuni mari și avea șase ventilatoar acționate de motoare electrice de mare putere.  Tunelul de vânt Chalais-Meudon a fost folosit de ONERA sub denumirea de S1Ch până în 1976 în dezvoltarea, de exemplu, a avioanelor Caravelle și Concorde.

În 1941, SUA au construit unul dintre cele mai mari tuneluri aerodinamice din acel moment la Wright Field din Dayton, Ohio. Acest tunel aerodinamic  începe de la un diametru  14 m și se îngustează până 6,1 m. Două ventilatoare de 12 metri erau acționate de câte un motor electric de 40.000 CP. Modelele de aeronave la scară mare puteau fi testate la viteze de pânala  640 km / h. 

Luftfahrtforschungsanstalt – Institutul de cercetări in aviație german dispunea de 5 tunele aerodinamice, inclusiv supersonice.

Tunelul A3, cel mai mare, avea o secțiune de testare de 8 m cu o viteză maximă de 95 m / s   și o lungime de lucru de 11 m , suficient pentru a găzdui fuselajul unui Messerschmitt Bf 109.  Era alimentat de o pereche de motoare de 6 MW .

Tunele aerodinamice similare au avut englezii, la Farnborough si rușii la Institutul central de aerodinamica Zhukov.

În Romania a fost construit un Tunel aerodinamic în cadrul Institutului Politehnic Bucuresti în clădirea din Polizu.

Tunelul există și în prezent. 

Tunel aerodinamic Polizu 1931

Așa arată carcateristicile profilului mediu al aripii IAR 80 – NACA 23012 – conform catalogului NACA si a determinărilor din tunelul Polizu.

 Comparația dintre dotările alocate de marile puteri cercetării, folosind tunele aerodinamice  și capabilitățile similare din Romania este zdrobitoare.

Din aceste motive, cu atât mai mult trebuie apreciați și respectați inginerii de la IAR Brașov, care au reușit cu resurse limitate să realizeze avionul IAR 80, aparat având performanțe comparabile cu cele ale marilor puteri. 

Bibliografie :

 

https://en.wikipedia.org/wiki/Full-Scale_Wind_Tunnel

https://en.wikipedia.org/wiki/Luftfahrtforschungsanstalt

http://www.tsagi.com/

Tunel aerodinamic Polizu