DISTRUGERILE DIN PERIOADA NOIEMBRIE-DECEMBRIE 1916
În perioada 27 octombrie – 13 decembrie 1916, s-a efectuat o distrugere sistematică a capacităților de extracție, procesare și depozitare ale industriei petroliere din România, precum și a stocurilor de produse petroliere, în scopul de a nu fi folosite de armata germană care avansa rapid în teritoriile românești:
– 830 000 tone produse petroliere arse – jumătate din producția totală a anului 1915
– 21 rafinării – instalațiile distruse și incendiate
– 1677 sonde – din care 1047 în producție – scoase din funcțiune, avariate, incendiate
– 150 000 m3 rezervoare produse petroliere distruse
Privit proporțional cu dimensiunile industriei petroliere din 1944 comparată cu cea din 1916, rezultatul distrugerilor din 1916 a fost mai mare decăt cel al bombardamentelor din 1944.
În 1916 au fost scoase din funcțiune nu numai rafinăriile, ci și câmpurile de extracție, iar volumul stocurilor de produse petroliere arse, a fost apropiat de volumul total exportat în Germania în perioada 1917-1918.
În timpul ocupației, când a fost preluată industria petroliera de firme germane decembrie 1916 – octombrie 1918, au fost exportate din România un total de 1.140 000 tone produse petroliere, din care în Germania 889 000 tone și Austro Ungaria 230 000 tone.
La intrarea în război pe 27 august 1916, în Romania se găseau stocuri importante de cereale și produse petroliere:
– 1.761.000 tone petrol și derivate – echivalentul producției totale din Romania în 1915
– 7.500.000 tone cereale
Unul din obiectivele prioritare ale armatei germane le începerea războilui cu România, a fost preluarea acestor stocuri și exploatarea resurselor din teritoriile ocupate. Produsele petroliere înlocuiau folosirea cărbunelui și erau de o necesitate vitală, mai ales pentru aviația și marina militară germană.
Petrolul românesc avea o importanță strategică deosebită pentru Germania, care din cauza blocadei navale se putea aproviziona doar din România și Galiția.
Cronologie
Conform articolul II din Convenţia Militară încheiată la 17 august 1916 între Franţa, Marea Britanie, Italia, Rusia şi România, Flota rusă trebuia să asigure securitatea portului Constanţa pentru a se împiedica debarcarea trupelor Puterilor Centrale pe ţărmul românesc, precum şi orice incursiune pe Dunăre în amonte de gurile fluviului. România recunoştea navelor ruseşti de la Marea Neagră dreptul de a folosi portul de război Constanţa, şi de a lua măsurile necesare împotriva flotei submarine inamice.
22 octombrie 1916 – trupele germane intră în Constanța. Deși primise ordin să distrugă stocurile de produse petroliere, de la gen. Berthlot, flota rusă care trebuia să asigure apărarea zonei, s-a retras fără să acționeze. Germanii au capturat 118.214 tone de benzină uşoară şi grea, 63 tone petrol, 10.198 tone motorină, 32.763 tone păcură,149 ulei de motor şi 16 tone naftalină.
Ulterior Flota rusă a efectuat mai multe atacuri, cel mai puternic fiind cel din 4 noiembie, când au fost distruse stocuri de 16.300 tone produse petroliere.
Distrugerile din Constanța
26 octombrie – trupele române distrug viaductul de peste brațul Borcea al podului de la Cernavodă
31 octombrie – guvernul britanic decide realizarea de acțiuni pentru distrugerea stocurilor de petrol și cereale din România, pentru a evita situația de la Constanța, când germanii au preluat aproape 200 000 tone de produse petroliere și o importantă cantitate de cereale.
Pentru executarea misiunii, este trimis în România lt. col. Norton Griffith, specialist în construcții și minerit, poreclit “Hellfire Jack”. În 1915 a condus formarea și organizarea “Royal Engineer tunnelling companies”, specializate în săparea de tuneluri, pentru arucarea în aer a obiectivelor inamice.
8 noiembrie 1916 – Griffiths sosește la București
10 noiembrie 1916 – ambasadorul UK la București, Sir George Barclay, ministrul Angliei a cerut guvernului României să autorizeze distrugerea rafinăriilor, a sondelor și a rezervelor de petrol, confirmând că Aliații vor acorda compensații la sfârșitul războiului
25 noiembrie – guvernul român și-a dat acceptul pentru distrugerea stocurilor de petrol și a trimis instrucțiuni corespunzătoare comisiei guvernamentale care fusese însărcinată să ia o hotărâre privind modalitatea de neutralizare a instalațiilor petroliere
lt.col. Norton Griffiths
Prin ordin al Marelui Cartier General ala Armatei române, cpt. George Valentin Bibescu este detașat pe lângă ofițerii britanici pentru a supraveghea distrugerea instalațiilor petroliere și a stocurilor de cereale.
cpt. George Valentin Bibescu
Griffiths s-a ocupat de distrugerea rafinăriilor și a câmpurilor petroliere, iar căpitanul J. Pitt, a îndeplinit misiunea de distrugerea depozitelor de cereale și a unor mașini și utilaje care ar fi putut să le fie utile germanilor.
Griffiths a fost asistat de colonelul Thomson, atașatul militar britanic în România și de alți șapte ofițeri britanici, locotenentul francez Maurice Philippon, Prințul Valentin George Bibescu, Ioan și Sașa Chrissoveloni, inginerii minieri români lt. Țânțareanu și lt. Tănăsescu.
Pentru efectuarea lucrărilor de pregătire a distrugerilor, au fost folosiți muncitori din zona petrolieră și localnici. Au participat și militari români din trupele de geniu “Batalionul de specialități”, care avea în dotare aruncătoare de flacări franceze Schilt.
Pentru distrugere s-au construit șanțuri și diguri în jurul rezervoarelor, după care s-a efectuat deversarea petrolului și apoi incendierea. Sondele care funcționau prin pompare au fost astupate dându-se drumul dispozitivelor extractoare în puțuri în care au fost aruncate și diverse obiecte metalice. La fel s-a procedat și la sondele de foraj. Motoarele electrice, pompele, troliile au fost zdrobite cu baroase, iar în final a fost incendiată toată zona, inclusiv turlele.
Dustrugeri
26-27 noiembrie – Târgoviște
rafinăriile Romanian Consolidated Oilfields, Haiman, Grigorescu și Aurora
câmpurile petroliere Ochiuri Răsvad, Gura Ocniței
31 noiembrie – zonele petrolifere Moreni și Filipeștii de pădure
5-6 decembrie – Ploiești
rafinării – Aquila Franco, Astra Română, Orion, Lumina, Norris, Predinger, Standard, Mitrany, Roumanian Consolidated Oilfields, Anglo Continental, Vega, Româno – Americana, Frăția
Băicoi – Aurora
Câmpina -Steaua Română
zonele petrolifere Buștenari, Păcureți, Ceptura, Apostolache
depozite de produse petroliere Teleajăn, Plopeni, Găgeni
8 decembrie – câmpuri petrolifere zonele Buzău – Monteoru, Berca
13 decembrie – rafinării zona Buzău – Saturn, Goldstein, Nafta
rezervoare aparținând Rezervelor Statului
Sunt distruse depozite de cereale la Brăila.
Incendii zona Ploiești
Incendii zona Buzău
22 ianuarie 1917 – aflat la Iași, lt. col. Norton Griffiths a întocmit raportul privind misiunea de sabotare a industriei petroliere din România
CAB-24-6-25-2-17Pentru executarea acestei misiuni Lt. col Norton Griffith, a fost decorat cu Steaua României, Ordinul Sfăntului Vladimir cls. 3 în Rusia, Distinguished service order și titlul de cavaler Knight Commander of the Order of the Bath în Marea Britaniei, iar cpt. Thomas Materson a primit Ordinul Sfăntului Vladimir cls. 4 în Rusia și Distinguished service order în Marea Britanie.
cpt. Valentin Bibescu a fost decorat cu Steaua României, Ordinul Sfăntului Vladimir cls. 4 și Distinguished service order.
Cu tot efortul făcut pentru distrugere, germanii au găsit stocuri de produse petroliere la Câmpina de 29.000 de tone și la Ploiești de 36.00 de tone.
La rafinăria din Câmpina distrugerile au fost doar parțiale. Aceasta s-a întâmplat atât deoarece instalațiile petroliere se aflau în oraș cât și datorită faptului că operațiunile au fost urmate curând de intrarea germanilor în localitate. De asemenea, Standard Oil si Vega au fost găsite de germani în stare bună.
A urmat după invazia germanilor, un efort de repunere în funcțiune a instalațiilor cu o noua administrație de ocupație.
Distrugerile industriei petroliere au fost atât de mari, încât cu toate eforturile germanilor producția în primăvara anului 1917 a fost doar la un sfert din volumul anterior.
20-24 septembrie 1917 – Împaratul Wilhelm al II-lea, insoțit de mareșalul August von Mackensen a făcut o vizită în zona petrolieră a Ploieđtiului, pentru a controla refacerea capacităților de productie.
Au fost treptat repuse în functiune o parte din sondele distruse: 212 în august 1917, 336 decembrie 1917, 492 septembrie 1918. În primavara anului 1917 au fost redeschise rafinăriile Steaua Româna, Standard și Vega. Extracția de petrol a fost de 436.939 tone în 1917, ajungând la 1.119.795 tone în 1918.
În perioada 1917-1918, germanii au demontat două din cele trei linii ale conductei (neterminate) Ploiești- Cernavodă-Constanța și le-au folosit pentru mărirea capacitații de transfer către Giurgiu, de unde petrolul era transportat pe Dunăre.
7 mai 1918 – s-a semnat Tratatul de pace între România, Imperiul German și cel Austro-Ungar – considerat “pacea petrolului”. Se stipula instituirea unui monopol al statului privind exploatarea petrolului si concesionarea a 3/4 din acesta, unei societăti germane pe o perioadă de 30 de ani, cu prelungire automată de până la 90 de ani. Condiții asemănatoare erau prevăzute pentru comerțul cu produse agricole. Prin convenții speciale, Germania și Austro-Ungaria monopolizau comercializarea produselor agricole, a cerealelor în primul rând. În România avea să se înființeze un oficiu germano-austro-ungar, care în următorii nouă ani urma să preia cerealele, animalele, la prețuri mai mici decât cele de pe piață. Cetățenii germani puteau arenda terenuri agricole în România pentru 90 de ani.
1919 – statul român a solicitat guvernului britanic suma de 10.000.000 lire sterline pentru plata pagubelor directe și alte 10.000.000 lire sterline pentru plata pagubelor indirecte conform înțelegerii facute în 1916 cu ambasadorul englez la București și lt.col Norton Griffiths, care garantaseră plata de către britanici a contravalorii distrugerilor.
1922 – s-au format comisii româno- britanice de evaluare a pagubelor, precum și stabilirea metodelor de plată .
1927 – se încheie procesele prin care firme sau persoane fizice din Romania au cerut despăgubiri statului englez, care au durat pana în 1927, Griffiths fiind chemat ca martor la unele procese.
În final, comisia mixtă a evaluat pagubele produse la aproximativ 10.000.000 lire sterline.
Suma a fost compensata, fiind dedusă din datoria statului român de 40.000.000 lire sterline pentru armamentul cumpărat din Marea Britanie.
1924 – volumul producției de țiței, capacitatea de prelucrare a rafinăriilor, consumul intern și exportul au ajuns la nivelul antebelic.
1939 – 1940 – aliații anglo-francezi propun din nou distrugerea industriei de petrol pentru a nu cădea în mâinile germanilor. Dupa experiența din 1916, propunerea a fost refuzată de partea română.
Germanii au întărit apărarea regiunii petrolifere, prevenind actele de sabotaj.
1943-1944 distrugerile prin bombardamentele aliaților
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Distrugerea_instala%C8%9Biilor_industriale_petroliere_din_sudul_Rom%C3%A2niei_%C3%AEn_1916
https://en.wikipedia.org/wiki/John_Norton-Griffiths
Situația Dobrogei între anii 1916-1918 în izvoare istorice germane de epocă – Valentin Ciorbea https://aos.ro/wp-content/anale/IVol9Nr2Art.3.pdf
Norton-Griffiths, John; Report on the Destruction of Roumanian Oilfields; Jassy, 22 January 1917; The National Archives; United Kingdom
O istorie a petrolului românesc – Gheorghe Buzatu
https://historia.ro/sectiune/portret/colonelul-norton-griffiths-omul-care-a-dat-foc-570913.html
Istoricul societății Concordia 1907-1948 – Dan Pintilie
https://www.academia.edu/3742789/ISTORICUL_SOCIET%C4%82%C5%A2II_CONCORDIA_1907_1948_
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Bucure%C8%99ti_(1918)
