Conferința de la Casablanca (cod Symbol) 14-24 ianuarie 1943
În cadrul ședinței Șefilor de Stat Major de arme, pe 19 ianuarie s-a discutat necesitatea bombardării zonei petroliere Ploiești. S-a decis bombardarea rafinăriilor, blocarea transportului pe Dunăre, de îndată ce sunt întrunite condițiile de realizare. Aceste ținte trebuie atacate de forțele aeriene din Africa de Nord.[1]
Casablanca3-270-279-1-3S-a decis bombardarea rafinăriilor, blocarea transportului pe Dunăre, de îndată ce sunt întrunite condițiile de realizare. Aceste ținte trebuie atacate de forțele aeriene din Africa de Nord.
Priorități: înfrângerea totală a forțelor Axei din Africa, pregătirea operțiunii Husky – debarcarea în Sicilia și distrugerea rafinăriilor Ploiesti.
În cadrul Conferinței, a existat un diferend major între partea americana și cea britanică, referitor la modul de folosire al bombardierelor strategice. Englezii au vrut să îi convinga pe americani să folosească bombardamentele de noapte, mai puțin precise și chiar a țintelor civile pentru scăderea moralului. Americanii au refuzat, susținând folosirea bombardamentelor de zi, care se credea ca asigură o mare precizie pentru distrugerea unor obiective industriale strategice.
La finalul Conferinței, a fost emisă Directiva Casablanca, cu soluția de “Combined strategic bombing”, însemnând bombardamente de zi americane și de noapte britanice. A fost definită o listă de obiective, ierarhizate ca și priorități.
Cea de a treia conferință Washington ( codificată Trident) 12-25 mai 1943
În cadrul discutiilor , președintele Roosvelt, dupa ce a citit despre atacarea Ploiestiului, s-a intersat direct despre ce distanță este între baza din Africa de Nord și țintă și despre perioada când se va executa atacul.
În opinia sa, chiar dacă atacul nu va avea succes, va duce la o retragere de unităti antiaeriene germane destinate frontului de Est, pentru apărarea zonei Ploiești.[2]
Tridentbun1pdfÎn perioada iunie a avut loc la Alger o întrunire a Șefilor de Stat Major aliați, la care a participat și Winston Churchill.
La această întâlnire se decide atacul asupra Ploieștiului. Operatiune planificata inițial avea numele de cod SOPSOUDS. La cererea lui Churchill, i se schimbă numele de cod în TIDAL WAVE. În documentele din arhiva președintelui Roosvelt operatiunea avea inițial codul SOAPSUDS (baloane de săpun)
Nota de informare pentru fundamentarea bombardamentului de la Ploiești.[3]
Trident3-525-526
Conferința Quebec (Quadrant) – 14-24 august 1944
Începând cu aprilie 1944, conducerea operațiunilor aeriene aliate se face conducerea Comandantului Suprem al Forțelor Aliate, generalul Dwight Eisenhower.
Generalul Eisenhower decide obiectivul prioritar al aviației strategice de bombardament în vederea debarcării în Normandia: sistemul de transport feroviar.
Prin distrugerea acestuia, trebuia blocată aducerea de întăriri germane în zona debarcării, precum și furnizarea de materiale de război și combustibil.
Pe baza acestui obiectiv, de atacare a rețelei feroviare, au început bombardamentele din România pe data de 4 aprilie 1944.
Cei din USAAF considerau că prioritatea o constituie rafinăriile, pentru a nu se considera că nu respectă ordinul, au găsit soluția bombardării “triajelor” proprii ale rafinăriilor.
Situația s- a schimbat pe 8 iunie, când, după debarcare distrugerea rafinăriilor a devenit ținta prioritară.
Bibliografie:
[1] https://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/History/WWII/Casablanca3.pdf pag. 255
[2] https://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/History/WWII/Trident3.pdf pag 283
[3] https://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/History/WWII/Trident3.pdf pag 504