Posts

Întrebări frecvente

1. Cum pot deveni membru al Asociației ?

Poate fi membru al ASOCIAȚIEI orice persoană fizică sau juridică care depune o adeziune scrisă, în care declară că este de acord cu prevederile statutare și alte reglementări specifice și dorește să contribuie la realizarea scopurilor și obiectivelor propuse și care primește aprobarea adeziunii de către Consiliul Director.

Descarci formularul de adeziune de aici.

Îl completezi şi îl transmiţi Asociaţiei pe email ca document scanat ataşat, la adresa contact@iar80flyagain.org, sau prin poştă.

2. Cum pot deveni voluntar ?

Trimiți o cerere pe email la  contact@iar80flyagain.org în care prezinţi ce poţi să faci pentru proiect.

Vei semna un contract de voluntariat al cărui model îl găseşti aici.

ION GROSU

GROSU, Ion

 Ion Grosu s-a născut la 20 octombrie 1901, la Vânju Mare, si a urmat Facultatea de Matematici în Bucuresti (licentiat în 1926) si, apoi, Scoala Politehnică, devenind inginer de aviatie (1931). În 1931-1935 a fost inginer la biroul de studii si constructii de avioane, din 1935 sef al aceluiasi serviciu, apoi a fost director al Fabricii de Celule între 1940 si 1943, iar din 1946 a fost director general. În perioada 1950-1954 a fost inginer sef al Centralei Metalurgiei Prelucrătoare, în minister. Ion Grosu este proiectantul, în 1936, al avionului de vânătoare IAR-80, din care s-au realizat 460 exemplare. Pentru că aviatia românească nu avea avioane de vânătoare competitive, Ministerul de Război a comandat la IAR proiectarea si constructia unui avion modern, de constructie integral metalică. IAR-80 a fost considerat, după primele teste, printre cele mai rapide din lume, realizând o viteză, în urma modificărilor făcute pe seama programului zborurilor de încercare, de 510 km/h (venind, în ordine, după modelul britanic Hawker-Hurricane – 570 km/h, modelul american Curtiss-Wright P-37 – 550 km/h si modelul german Messerschmitt Me-109 – 520 km/h). Unele surse afirmă că modelul perfectionat a ajuns chiar la 550 km/h. IAR-80 avea trenul de aterizare escamotabil si cabina presurizată. Dintre caracteristicile sale mentionăm: atingea altitudinea de 5.000 metri în 6 minute; avea plafonul maxim de zbor de 10.500 metri; rază de actiune de 940 km; linie aerodinamică; elice tripală; aripă în pescăruş si o excelentă manevrabilitate. Prototipul a fost realizat în decembrie 1936, pregătirea fabricatiei a durat din octombrie 1937 până în februarie 1939, iar din 1940 a fost livrat în serie. Tot sub conducerea inginerului Grosu s-a construit avionul derivat de bombardament în picaj IAR-81, echipat cu motor IAR-1000 A (de 1.050 CP). Solutiile noi introduse de ing. Grosu la avionul de vânătoare au fost preluate, ulterior, de germani pentru Focke-Wulf 190 D9. Din 1948, a fost conferentiar la Facultatea de Mecanică, iar din 1968, profesor, predând cursul de calculul si constructia avioanelor. A murit la 20 noiembrie 1970.